Emily Burghelea și Maratonul Poftei: De la Castraveți Murati la Delicii Gimorești

Ei, dragii noștri cititori însetați de noutăți din satul virtual, țineți-vă bine! Emily Burghelea, cunoscuta împărăteasă a like-urilor și lidera mulțimilor de foarfeci digitale, a pășit din nou pe tărâmul alunecos al poftei și al dorințelor culinare inopinate. Cum? Ei bine, și-a anunțat recent impresionații admiratori că așteaptă cu nerăbdare ca noua picătură de gene alese să completeze colecția.

Desigur, veștile astea nu au putut trece neobservate. „De când am aflat că iarăși sunt în așteptare, pofta mea de murături a luat-o razna!” a declarat Emily, râzând subțire ca o mierlă, cu soțul ei, de o culoare incertă între varză și albastru, în fundal, zbânțuindu-se să fie de folos. Zice-se că sărmanul Alecu, soțul, abia mai doarme o noapte întreagă, căci Emily îl trimite, alături de noptierele sale planificate, după felurite și fantastice bunătăți.

Și ce să vezi, lista de dorințe culinaro-obstreticale a lui Emily este mai colorată decât cergile bunicii! „Ah, trebuie să amzeze Alina din colț, că eu îl prind pe Alecu împiedicându-se de miezul nopții, tăindu-se niște gogonele... doar ca să-mi fie mie pofta ușurată!” confesează aceasta într-unurt răstimp interviu imaginativ.

Auzind asemenea năzbâtii, babele de la colțul pieței remarcau că, la acest capitol, Alecu ar trebui să învețe de la tații și bunicii satului, care știau să se fofileze elegant în prag de seară prin cârciuma locală. Cum zicea bunicul: „Când nevasta pohtancă îți cere castraveți la ceas de noapte, te prefaci că vezi lupu' și, deci, nu poți ieși din casă”.

Ce ne rezervă viitorul? Zvonurile sugerează că Emily și-ar putea declara dorința de a da viață și unui blog dedicat poftei. „Săptămâna asta prăjim să scoatem la lumină și pe 'Pofte Nebune Cu Emily', să fie toată lumea, poftim, inspirată,” spunea ea cu un zâmbet larg ca o promisiune de îndemnuri nocturne pentru Alecu.

Cu toate acestea, să nu credeți că zvonurile se vor opri aici! Căci în lumea lui Emily, orice se poate întâmpla dintr-un moment în altul. Până atunci, să fim atenți, să ascultăm cu urechile ciulite la foșnetul poveștilor ei care se înfiripă și se destramă mai repede ca ploaia de vară.