Sursa poza: ExpressPress

Când Fotbalul Devine Thriller: Cupa României Bătută-n Scenarii și Trofee Imaginare!

Ah, stimați cititori, v-ați întrebat vreodată ce se întâmplă când magia fotbalului se întâlnește cu un scenarist de filme de acțiune? Ne-am scufundat în ceața anilor ‘80 pentru a scoate la lumină o poveste de amor nebun, sânge fierbinte, și trofee înmânate de un singur om! Da, mă refer la faimoasa finală a Cupei României din 1988 dintre Steaua și Dinamo. Aparent, nimic nu este mai eficient decât un pic de bătaie ca-n filme, condimentată cu niște politică pe alese.

Călcând pe urmele lui Bond, James Bond

Așa cum povestește Andrei Vochin în spectaculosul său interviu „Oldies but Goldies”, finala din 1988 a fost parcă inspirată dintr-un film de aventuri de la Hollywood, cu Vadim Tudor în rol principal al scenariului. Ei bine, dragii mei, când Vadim și Valentin Ceaușescu îți croiesc planurile de joc... să zicem doar că terenul de fotbal devine scena unei piese unice!

"Valentin i-a zis să ia jucăriile și să plece acasă," a exclamat un suporter al cărui nume rămâne în istorie necunoscut, probabil din culpabilitatea de a fi râs prea mult. E clar că fotbalul s-a trasformat într-un spectacol de vodevil cu toate ingredientele: decizii luate împreună cu inima, dar fără prea mult raționament.

Trofeul din Podul Dinamoviștilor

Dar să nu uităm partea cea mai suculentă. Spre disperarea tuturor, în loc să vedem clasicele focuri de artificii și zâmbetele încercănate ale învingătorilor, dinamoviștii și-au decernat trofeul singuri, ca la o serată de amatori. Ca și cum ar fi zăngănit la un joc de poker cu soarta fotbalului românesc. Așa cum spunea legendarul arbitrului de tușă de atunci: „Stai, măi nene, că nu așa se face...”

Totul s-a terminat ca într-o telenovelă picantă, cu declarații dramatice și lovituri discrete sub masă. Presupun că ideea de fair-play a fost undeva în vacanță tropicală la acea vreme.

De Încheiere... Sau Poate Nu?

Și acum, stimați cititori, așteptăm să vedem dacă mai apare un episod al acestui serial de fotbal românesc. Poate că următoarea finală a Cupei României se va lăsa cu o nuntă pe gheață sau cu un bal mascat pe teren. În satul nostru pitoresc, singurul lucru previzibil este însă... neprevizibilul! Rămâneți aproape, căci satul mai are multe povești de spus. Sau, după cum îmi place să spun, serialul continuă chiar dacă genericul e tras încet-încet...