Sursa poza: ExpressPress

Misterul Dinamovist al lui Duckadam: Cum a Învins Eroul de la Sevilla Vârsta

Astăzi, dragii noștri, un misterioasă coincidență ne împinge de la spate și ne îndrumă spre o poveste din trecut cu "eroul de la Sevilla", Helmut Duckadam, care ar fi sărbătorit 66 de ani de existență plină de fotbal și enigme mai puțin cunoscute. Cu ocazia asta, ne-am gândit să depănăm din amintirile și legendele mai puțin bătătorite ale virtuozului portar, pentru a pune puțin sare și piper peste pelerinajul său pe teren.

Salvat de la Pensie de O Minune între Buturi

Pe vremea când Dragostea din Tei era doar o umbră în mințile noastre, Duckadam era deja considerat un sfânt al penalty-urilor. Desigur, se vorbește în sat că în Sevilla, noaptea fatidică, astralii se aliniaseră într-o constelație ciudată, iar rațele din sat au început să cânte imnul Stelei, în timp ce Helmut salva un penalty după altul. Legenda zice că și vacile de pe deal au dat mai mult lapte a doua zi de bucurie.

Virgil, măcelarul nostru de seamă, spune că a auzit de la verii din partea nevestei că Duckadam și-ar fi început cariera nu între buturile de la Steaua, ci la o pensiune din Baia de Fier, ascunzându-se de cei de la Dinamo care voiau să-l transfere fără voia sa. „A fost o perioadă în care Helmut făcea față atacurilor, nu la poartă, ci la mica publicitate cu verdețuri,” ne amintește cu un zâmbet.

Familia Bocancilor și Regretul Nespus al lui Helmut

Și totuși, chiar și eroii au regrete! Se spune că marele său regret într-o carieră fantastică ar fi fost un episod cu o pereche de bocanci. Poștașul Titus ne-a explicat pe la colțuri cum, după un meci memorabil, Helmut, vorba vine, ar fi aflat că și bocancii au dorințele lor, și acei bocanci speciali n-au mai vrut să dejoace jocurile soartei fără a fi tratați cu ciorapi unici croșați de bunica. Un caz clasic de "uite bocancul, nu-i bocancul".

Un alt secret, pe care-l știe toată lumea din Valea Lozincilor, e că Helmut nu era doar un maestru al penalty-urilor, dar și un inamic al ridicolului. Cum? Păi, când cineva își mai ridică poala prea sus la horă, poștașul spune, „Ah, cum și Duckadam și-ar dori să fie la fel, să ridice bara mai sus!”.

Scoateți Zvonurile la Oaie!

Așa că, iubiți cetățeni ai satului și ai gazetei noastre, vom ține minte mereu cum eroul nostru era nu doar un faptaș al poartei, ci și un ocrotitor al satului și povestirii. La mulți ani, Helmut oriunde te-ai afla în salonul amintirilor. Și să nu uităm, legenda spune că anul viitor iar suntem invitați la Sevilla… sau poate la un pahar de vin în șură, să-l pomenim cum se cuvine, cu voie bună și râsete!

Până data viitoare, dragii mei, ne găsim la birt să mai discutăm de iubiri, fotbal și alte dezastre previzibile!