Sursa poza: AgerPress

Când corăbiile eşuează şi Marea Roșie se înroşeşte de ruşine

Cine ar fi crezut că turismul cu bilet dus-aici-întors-ocolit va fi cea mai populară ofertă pe lista călătoriilor de croazieră? Ei bine, iată că domnul Charles van der Steene de la Maersk s-a gândit să ne ofere o experienţă de neuitat, transformând Marea Roşie într-un fel de Valea Plângerii a transportatorilor maritimi.

Maersk, cartea de telefoane a lui Noe

Maersk, cel de-al doilea gigantișor al transportului oceanic, care poartă pe umeri poveri maritime globale și o flotă de vase mai mare ca umbrela unei doamne în ploaie, a hotărât că drumul direct prin Marea Roșie nu mai e o idee bună. Acum, am crede că sirenele au decis să-și facă un spectacol de evacuare, dar de data asta e vorba de niște rebeli Houthi care, probabil, vor să le strice socotelile. Noroc cu noi, că nu stă nimeni să numere atacurile lor, parcă ar fi o emisiune de talente la televizor – rebeli versus Maersk.

Ocolul pământesc în (multe) zile

Să spunem că rutele s-au lungit la nesfârșit, de-ți trebuie o poveste bună și la-ndemână când vrei să explici de ce vasele goale nu mai ajung să ia mărfurile din Asia. Charles van der Steene ne sfătuiește să fim agili – desigur, sărim de la o vamă la alta ca niște greieri grăbiți. Să ne pregătim pentru o plimbare prelungită în jurul lumii, căci dacă vasul pleacă să ocolească Capul Bunei Sperante, noi de la Maersk vom fi deja în Q2 sau Q3 cu grijile logistice.

Americanii speriați de propria umbră

De parcă nu erau deja destule bâlbe pe capul nostru, moş Van der Steene ne mai aruncă o cifră în față: prețul pe unitatea de cost pentru bugetul lanțului de aprovizionare. Oamenii de afaceri stau cu mâinile-n cap, privind bugetele cum se umflă mai abitir ca o apă tulbure de după ploaie. Iar dacă nu suntem destul de speriați, mai vin seceta din Canalul Panama și negocierile muncitorilor să rotunjească tabloul de groază al lanțului de aprovizionare.

Concluzie filosofică pe marginea apei

Cum va fi viitorul? Ei bine, după spusele domnului van der Steene, nici la Panama nu se știe. Noi ne vom uita in zare și vom asculta păsările cântând, în timp ce vasele Maersk își croiesc drum prin furtuni logistice. Dar îndrăznim să visăm că va veni ziua când Marea Roșie va reveni la imaginația liniștită a unui atlas geografic unde rutele ocolite sunt doar linii întrerupte. Până atunci, să ne pregătim plutele și să improvizăm un pic. Cine zice că românii nu-s creativi?