Sursa poza: ExpressPress

Când vine vorba de fotbal, clujenii știu să își păzească porțile și unii altora, chiar dacă uneori stau ascunși în șură pe motiv de „zgomot teribil în cartier”. Ei bine, prolifica luptă între U Cluj și CFR Cluj ne-ar putea duce cu gândul la o veritabilă între-agricolă, unde terenul este la fel de important ca și fâșia de porumb dintre parcele.

Cu poporul clujean întors pe stadioane, luptele fotbalistice între U Cluj și CFR Cluj reînvie rivalități vechi de când colacii erau cusuți la mână și mingea de fotbal se croșeta din lână. În a doua etapă din play-off-ul SuperLigii, mai repede să meargă vaca singură la păscut decât să ratezi așa un meci, iar orașul s-a cam oprit din respirat în momentul în care cele două echipe au călcat iar pe gazon.

„Ne-om adunat cu toții la un răcoritor”, zice Vasile din fața televizorului său pe lampă, „că Ileana n-a vrut să-și scoată nasul din bucătărie”. Lămuririle cu echipele nu prea sunt clare, dar ce e sigur e că ambele își doresc să pună mâna pe mingea fermecată și să adune puncte cât să ajungă pe culmile succesului fotbalistic.

În sat, zvonurile că U Cluj ar putea să dea lovitura se propagă mai repede decât mersul unei biciclete prin noroiul de aprilie. Zice Ion al nostru, hac, guturaiul satului: „Așa duel ca ăsta nu se mai vede neam de neamul lui! E ca și cum am pune țuica de prună a lui Nelu în fața țuicii de pere a lui Gheo – cine să iasă învingător doar gurile noastre or putea decide!”.

În timp ce tribunele sunt la fel de animate precum un târg de sarmale, meciul se dezlănțuie cu 1-0 pentru U Cluj, iar CFR pune șaua pe calul din galop pentru a regăsi calea de scăpare în repriza secundă. Chiar dacă mingea se simte ca un cocoș în ogradă străină, oamenii mai discută strategii și sorb din cana de ceai cu speranța să vadă și ei mingea-n plasă la CFR.

Până la urmă, cei mai câștigați sunt artiștii locațiilor din spatele stadionului, unde, din coincidență, fâșii de cârnați merg țintă pe grătar în același ritm cu pulsul fanilor. Să vedem ce ne aduce repriza a doua, că vorba aia... „nici fânul nu crește fără ca cineva să-l privească îngrijorat”.

Așa că, dragi spectatori interziși și pasionați de fotbal, rămâne de văzut dacă CFR-ului o să-i meargă cumva șuierăturile suporterilor ca un cântec de pace sau o să-și pună ghetele cu stele norocoase în speranța unei reveniri fulminate. La urma urmei, cum zice vecina mea, „meci ca asta nu mai găsești decât dacă dai de un duel între aricii și iepurașii din grădină”. Ei, vremea trece, clopotul sună, dar fotbalul continuă-ne să bată. Ce-o să fie... rămâne de văzut!