Poftiți, citiți și vă minunați cum și-a băgat strămoșul comun nasul prin ochii albaștri ai Terra-ișorilor noștri!

Dragi consăteni și alți curioși care s-au rătăcit prin paginile ziarului nostru, vine știrea săptămânii! Dacă nu-l întrebai pe tata vedetelor, Google, nu știai, te asigurăm: strămoșii comun ai celor cu ochi albaștri tocmai au ieșit din marea groapă a istoriei și au început să biciclească prin sat ca o furtună albastră!

Întâmplare sau Mutare a Stelelor?

Se pare că piticii cercetători – căci nu le putem spune altfel, micuți și curioși – au găsit ceva ce toată lumea știa, dar nimeni nu se încumeta să spună la horă: ochii albaștri nu-s doar pentru plăcere! Cam de prin vremea când unchieșii tăi ascundeau prunele-n butoi pentru iarnă, genele albastre au sărit din gârlă și ne-au inundat satul. „Nu știu ce să spun, dar sigur aveau treabă cu traiul bun”, a povestit Nea Costică, care e convins că genele astea albastre au lăsat loc și de un pahar de vin în plus la hora satului.

Moșule, Vară-mea, și Visatul cu Ochi Deschiși

Eh, și dacă tot vorbim de un strămoș comun, să nu uităm ce zice Babica Mare, care, cu ochii ei negri, susține că moșu’ ei a fost singurul care a făcut broboadă albastră întreaga familie din sat. „Nimeni nu le avea mai cu talent ca el”, spune ea, zâmbind subțire. Parcă și văd cum se strânge satul în căruță, tot omul curios să vadă minunea! Iar dacă întrebi pe oricine de la birt, răspunsurile curg șuvoi: „Nu știu ce să zic, clar e poveste! O fi ceva și de la clima din fiecare an, vezi bine!”

Amu, Lățim Vorbă Către Județ

Ia și-n rețetă finală, că altu' nu mi-a mai spus vreodată: să nu mai pui vreun pariu cu ochii unui veleat pe care nu-l știi! Așa că, dragi cititori ai GlasuluiFierbintului, lăsați naibii tot ce faceți și credeți în moștenirea albastră cum credeți în țuica de prună făcută ca pe vremuri. Mai încotro duce calea ochiului albastru, vede-vom. Până atunci, hai la horă cu toții și ochii mari!