Într-un episod de-a dreptul fabulos al emisiunii cu mai multe intrigi decât o șuetă la poarta bisericii, Dan Diaconescu l-a avut invitat pe nimeni altul decât Laurențiu Primo, fondatorul Mișcării Meritocrate din România. Dacă n-ai auzit de el, probabil ai lipsit de la ultima bârfă de la coada pentru mălai! Primo a venit tocmai bine să dezvăluie de ce nu mai candidează pentru Cotroceni și, bineînțeles, să ne bage puțin în ceață cu un pic de poveste cazonă din august.

Colonelul cu Vorbe Grase

Așezat confortabil pe canapeaua lui Diaconescu, Laurențiu Primo a început să povestească cum un așa-zis colonel i-ar fi spus să stea potolit. „Un colonel mi-a spus în august că ar fi mai bine să iau o pauză,” a declarat Primo, în timp ce babele de pe ulită ar fi exclamat „Fă-te-i-ar picioarele flori de cuc!”

Povestea colonelului e una demnă de un roman cu spioni, dar cum e România 2023, așa sunt și poveștile. Din câte se pare, mișcările politice sunt mai periculoase decât o căzătură pe gheața de iarnă.

Cotroceni: Mai Depărtat Decât Luna

Deși ar fi avut voința să ajungă președinte, se pare că drumurile lăturalnice și sfaturile colonelului l-au ținut pe Primo departe de alegeri. „În contextul politic actual, e ca și cum ai încerca să dansezi la o nuntă unde nimeni nu știe horă,” a explicat el.

Desigur, în jurul nostru, Mișcarea Meritocrată a României (MMR, pentru intimi) încă speră să schimbe ceva și să scoată țara din impas. Ce impas? Parcă nu mai știi? Cel cu gropile de pe ulițele de piatră, evident.

Quo Vadis, Laurențiu?

În loc să devină președinte, Laurențiu Primo poate că ar trebui să țintească o poziție mai accesibilă. Primar? Consilier? Sau poate ghid la Muzeul de Povești Neverosimile. Desigur, acesta nu este sfârșitul poveștii; noi vom aștepta cu palmele ridicate la urechi pentru următoarea bombă politică sau pentru decizia lui marsiliană de a reveni în forță.

Dacă la băutură vreo vecină mai are o informație ceva, să ne-o trimită! Suntem tot cu urechile ciulite la orice vorbă cu iz politic sau simpatie colonelistică. Dacă atunci când îți povestesc toate acestea, îți vine să râzi, să știi că și eu am râs când le-am scris!