Sursa poza: ExpressPress

În jungla derby-urilor românești, unde mingea e rege și jucătorii se transformă în cavaleri medievali, echipa Dinamo a arătat recent că nu lipsa talentului e problema. Mai degrabă, e ca și cum ghinionul i-ar fi învățat numărul de telefon și le face vizite neanunțate, direct pe teren!

Ai grijă ce ghinion îți bagi în echipă!

Aflată deja pe lista neagră a formelor fizice de la început de sezon, echipa Dinamo a pierdut glorios cu un 2 la 1 împotriva rivalilor de la FCSB. Cine ar fi ghicit că acest meci nu se va termina doar cu un scor negativ, ci și cu o avalanșă de accidentări, ca un fel de festival de cărucioare și bandaje?

Intrigat de destinele neașteptate ale piciorului uman, celebrul Dennis Politic a ieșit la rampă ca eroul accidentat preferat. Este la a patra oară în sezonul acesta când mușchii îl trădează mai rău decât o geantă furată dintr-o butică. „Nu mai înțeleg ce se întâmplă cu mine,” suspină Dennis, în timp ce duce o muncă titanică de a înțelege manifestațiile și etapele evolutive ale propriilor picioare.

Când terapia devine carieră paralelă

Mulți se întreabă dacă nu cumva în programul echipei de antrenament de la Dinamo ar trebui inclusă și o sesiune de descântece, căci, să fim serioși, la atâtea accidentări, e și normal să observi că ceva nu e tocmai în regulă! Un localnic anonim din tribune a speculat, „Pare că sunt mai rău decât porcii lui Soare care dau cu piciorul la fotbal doar când e minge goală!”

Meme-urile în sat despre echipa Dinamo sugerează că ghinionul e noul antrenor fitness, iar să aluneci pe teren a devenit un fel de sport național. Se vorbește chiar despre o petiție pentru a solicita medicinii locale să dezvolte un lot de mușchi de schimb, mai eficienți și mai puțin dramatici.

Lamentații în așteptarea întoarcerii eroilor

Rămâne de văzut dacă Dennis Politic și haita sa de „câini” accidentați vor reuși să-și domine mușchii rebele înainte ca sezonul să se transforme într-o telenovelă și să asistăm la o dramă cotidiană între buletine de știri și bănuieli de blesteme ancestrale. Până atunci, noi, restul satului, așteptăm cu sufletul la gură următoarea cronică sportivă care e, probabil, mai mult o relatare medicală.

Așa stau lucrurile într-un sat unde mingea nu doarme niciodată, dar uneori, să recunoaștem, ar merita și ea o oră de consultanță literară pentru personajele sale insuficient de norocoase. Pe data viitoare, și să știți că în sat, oricât de senin pare cerul, o vrăbiuță vorbește deja despre o nouă melodramă inevitabilă pe teren!